Parfumul de fericire ep. 2
“Pe 15 august, de Sfanta Maria, Esther m-a iubit cu mai multa senzualitate decat oricand. Eram la hotel Sanz, in fata patului se gasea o oglinda imensa si era atat de cald, incat un val de transpiratie ne scalda in fiecare miscare; cu bratele si cu picioarele in cruce, nu mai aveam putere sa ma misc, toata sensibilitatea mi se concentrase in sex. Timp de peste o ora m-a calarit, alunecand in sus si-n jos pe madularul meu, contractandu-si in jurul lui pasarica proaspat epilata. In tot acest timp, si-a mangaiat cu o mana sanii lucind de sudoare si m-a privit in ochi surazand, concentrata, atenta la fiecare variatie a placerii mele. Cu cealalta mana imi strangea coaiele, mai usor sau mai tare, in ritmul miscarii vaginului. Simtind ca ma apropii de orgasm, se oprea brusc, strangea puternic cu doua degete, oprind ejacularea de la sursa; apoi, odata pericolul trecut, relua miscarile de du-te vino. Am petrecut astfel un ceas, poate doua, la un pas de a exploda, era maximum de placere pe care o poate simti un barbat si pana la urma, extenuat, am rugat-o sa se indure de mine, sa ma lase sa termin. S-a ridicat, mi-a pus o perna sub fund, m-a intrebat daca vedeam bine in oglinda; nu, trebuia sa ma deplasez putin, m-am apropiat de marginea patului. Ingenunchind intre coapsele mele, cu fata in dreptul sexului, a inceput sa mi-l linga metodic, centimetru cu centimetru, sfarsind prin a-mi strange glandul cu buzele; apoi, in timp ce limba facea miscari rapide de du-te vino, mi-a luat sexul in maini, m-a masturbat lent, dar cu putere, vrand parca sa scoata din mine ultima picatura de sperma. Sudoarea imi intra in ochi, vedeam ca prin ceata, perdusem notiunea spatiului si a timpului, totusi am izbutit sa mai rezist putin, i-am simtit limba inca de trei ori – si atunci am ejaculat, cu senzatia ca tot trupul, strafulgerat de placere, sorbit de neant, se spulbera intr-o explozie de energie radioasa. A ramas cu sexul meu in gura, aproape imobila, sugandu-mi-l incet si cu inchizand ochii, parca voia sa-mi auda mai bine urletele de fericire. Pe urma s-a culcat, s-a ghemuit la pieptul meu in timp ce noaptea cadea rapit peste Madrid, si abia dupa jumatatea de ceas de nemiscare tandra mi-a spus ce voia sa-mi spuna de doua saptamani – nu mai stia nimeni in afara de sora ei, pe prieteni voia sa-i anunte la petrecerea de ziua ei. Fusese admisa la o prestigioasa scoala de pian din New York, unde avea intentia sa ramana cel putin un an scolar. In acelasi timp, primise un mic rol intr-o productie hollywoodiana importanta despre moartea lui Socrate; urma sa interpreteze o servitoare a Afroditei, rolul lui Socrate fiind jucat de Robert de Niro. Era un rol marunt, cel mult o saptamana de filmare, insa era la Hollywood, cu un onorariu pe masura: suficient ca sa-si plateasca anul de studii si sederea la New York. Urma sa plece la inceputul lui septembrie.
Cred ca am ramas mut, complet mut. Eram impietrit, fara reactie, mi se parea ca daca incerc sa spun un cuvant voi izbucni in plans.”
“Posibilitatea unei insule”, MICHEL HOUELLEBECQ, p. 310-312, Polirom 2006
Lasă un Răspuns