La possibilite d’une ile

“O, viata mea ce veche si uitata
Dorina mea dintai, nevindecata,
Intaia mea iubire, din ruine,
A trebuit sa te intorci la mine.

A trebuit sa stiu cum se invata
Ce e mai bun si mai de pret in viata,
Cand doua trupuri isi afla fericirea
Unindu-se, invata nemurirea.

Robia mi-e deplina – acum stiu
Cutremurarea celui viu,
Impotrivirea celui care moare
Si liziera stralucind in soare.

Si dragostea, ce este usurinta,
Cand totul ni se da pe data;
In miezul timpului, visata,
O insula e cu putinta.”

“Posibilitatea unei insule”, MICHEL HOUELLEBECQ, p. 403, Polirom 2006

~ de ecleraj pe 01/03/2009.